China a deținut mult timp o poziție dominantă în industria textilă mondială, câștigându-și locul de "fabrică a lumii". Cu toate acestea, evoluțiile recente indică schimbări semnificative în peisaj, cu transferarea producției în Asia de Sud-Est și apariția unor noi provocări. Acest articol analizează factorii care stau la baza ascensiunii istorice a Chinei în domeniul textilelor, transferul industrial în curs de desfășurare și viitorul sectorului textil chinez într-o economie globală în evoluție rapidă.
Boom-ul industriei textile din China de la sfârșitul secolului al XX-lea a fost alimentat de forța sa de muncă vastă și accesibilă. În această perioadă, migrația de la mediul rural la cel urban a luat amploare, milioane de lucrători mutându-se în sectoarele industriale, oferind industriei textile o forță de muncă numeroasă și ieftină.
Investițiile masive ale guvernului chinez în infrastructură au jucat un rol esențial în ascensiunea industriei.
Aceste progrese au poziționat China ca un centru de producție textilă eficient și rentabil.
Capacitatea Chinei de a produce textile pe scară largă a permis producătorilor să realizeze economii de scară, reducând costurile.
Politicile guvernamentale favorabile au fost esențiale pentru dezvoltarea industriei.
Aderarea Chinei la Organizația Mondială a Comerțului (OMC) în 2001 a reprezentat un punct de cotitură, permițând producătorilor chinezi să acceseze piețele globale cu mai puține bariere comerciale.
Lanțurile de aprovizionare integrate vertical din China, de la producția de fibre la produsele finite, au asigurat eficiența și controlul costurilor. Țara oferă, de asemenea, o gamă variată de produse, de la articole de îmbrăcăminte de bază la țesături performante de înaltă tehnologie, care răspund unor cereri globale variate.
Pe măsură ce economia Chinei s-a maturizat, salariile au crescut, diminuând avantajul de cost care a atras inițial mărcile globale. De exemplu, în 2023, muncitorii din fabricile chinezești câștigau între 982 și 1 685 de dolari pe lună, mult mai mult decât muncitorii din Vietnam sau Bangladesh.
Țări precum Vietnam, Cambodgia și Bangladesh oferă în prezent costuri mai scăzute ale forței de muncă, acorduri comerciale favorabile și baze industriale în creștere, ceea ce le face alternative atractive pentru producția de textile.
Tarifele, precum cele impuse în timpul războiului comercial dintre SUA și China, au determinat mărcile să își diversifice lanțurile de aprovizionare. Țările din Asia de Sud-Est, cu acordurile lor de liber schimb și tratamentul lor preferențial, au devenit beneficiari-cheie.
Reglementările de mediu stricte din China, împreună cu costurile ridicate ale conformității, au determinat unele companii să se mute în țări cu standarde mai permisive.
Pentru a contracara creșterea costurilor forței de muncă, China investește masiv în automatizare și în producția inteligentă. Se preconizează că tehnologiile avansate precum robotica și inteligența artificială vor automatiza aproape 50% din activitățile de producție textilă până în 2024.
Odată cu creșterea cererii consumatorilor pentru produse ecologice, China adoptă practici durabile, cum ar fi:
Reglementările guvernamentale impun, de asemenea, standarde de mediu mai stricte, ceea ce ar putea poziționa China ca lider în producția textilă durabilă.
Pe măsură ce creșterea exporturilor încetinește, China se concentrează pe piața sa internă. Până în 2025, se estimează că vânzările cu amănuntul de îmbrăcăminte în China vor depăși 415 miliarde de dolari, datorită creșterii cheltuielilor de consum.
China își reorientează atenția către produse cu valoare ridicată, cum ar fi textilele tehnice pentru aplicații medicale, auto și sportive. Această evoluție către inovare are drept scop captarea unor segmente de piață mai profitabile.
Prin inițiative precum Inițiativa Belt and Road, China investește în fabrici de textile în străinătate, asigurându-se că rămâne parte integrantă a lanțurilor de aprovizionare globale, în ciuda transferurilor industriale.
Deși transferurile industriale și creșterea costurilor reprezintă provocări, China nu își pierde relevanța în industria textilă mondială. În schimb, sectorul evoluează. Prin adoptarea progreselor tehnologice, a sustenabilității și a producției cu valoare ridicată, China este pregătită să rămână un actor important, deși într-o capacitate diferită.
Viitorul Chinei în domeniul textilelor va pune probabil accentul pe calitate în detrimentul cantității, cu accent pe durabilitate, inovare și creștere internă. Pe măsură ce industria se adaptează la noile realități, transformarea sa ar putea pregăti terenul pentru un sector textil mai rezistent și mai competitiv în deceniile următoare.
