Introducere

Industria textilă mondială este un sector vibrant și dinamic, care s-a adaptat continuu la schimbările economice, tehnologice și societale. În centrul acestei evoluții se află migrarea centrelor de producție, determinată de factori precum costurile forței de muncă, politicile comerciale și progresele tehnologice. Acest articol examinează transferul industrial istoric și actual din sectorul textil, dinamica regională și tendințele care îi modelează viitorul.

Migrația industrială în sectorul textil: Trecut și prezent

1. Schimbarea secolului XX: De la Europa și America de Nord la Asia

La începutul secolului al XX-lea, Europa și America de Nord dominau industria textilă:

• Sectorul textil american a atins apogeul în anii 1940, angajând peste 2 milioane de lucrători și contribuind semnificativ la creșterea industrială. Centrele textile precum Manchester din Regatul Unit și Carolina de Nord din SUA au fost esențiale pentru aprovizionarea piețelor interne și internaționale.
• Creșterea costurilor forței de muncă, reglementările mai stricte și globalizarea comerțului au condus la primul val de migrație industrială în anii 1960 și 1970. Producția s-a mutat în Japonia, Hong Kong și mai târziu în Coreea de Sud și Taiwan, unde forța de muncă era mai ieftină, iar guvernele ofereau stimulente.

2. Ascensiunea Chinei și a Asiei de Sud

În anii '90, China a devenit "fabrica lumii":

• Investițiile guvernamentale de peste 15 miliarde de dolari în parcuri textile și infrastructură au catalizat această schimbare.
• Între 2000 și 2010, China a reprezentat 50% din exporturile mondiale de textile, iar sectorul său cu utilizare intensivă a forței de muncă angajează peste 20 de milioane de lucrători.
• În același timp, Bangladesh și India au devenit centre importante, oferind costuri foarte scăzute ale forței de muncă și beneficiind de acorduri comerciale favorabile, precum Sistemul generalizat de preferințe (SGP).

3. Trecerea de la China la Asia de Sud-Est și Africa

Începând cu anii 2010, creșterea salariilor în China (un salariu mediu lunar de 150 de dolari în 2005 la 975 de dolari în 2023) și reglementările de mediu au determinat companiile să își relocalizeze producția:

• Vietnam, Cambodgia și Indonezia au înregistrat o creștere substanțială, exporturile de textile din Vietnam ajungând la 38 de miliarde de dolari în 2022.
• În Africa, Etiopia a devenit un centru de creștere, atrăgând investiții străine directe în valoare de 2 miliarde de dolari în ultimul deceniu. Guvernul a creat parcuri industriale precum Hawassa, care găzduiește peste 20 de fabrici, pentru a stimula exporturile sale de textile.

Analiza cantitativă a transferului industrial

Relocarea capitalului și a fabricilor

• Între 2000 și 2020, peste 25 000 de fabrici de textile s-au închis în Europa și America de Nord, iar investițiile în producție de aproximativ 120 de miliarde de dolari au fost redirecționate către Asia.
• Vietnam, de exemplu, a primit aproape 5 miliarde de dolari în investiții străine directe în sectorul textilelor începând din 2015, datorită Acordului de liber schimb UE-Vietnam.

Dinamica muncii

• În 2022, 75% din lucrătorii din industria confecțiilor din lume se aflau în Asia, Bangladesh având 4,5 milioane de angajați numai în sectorul confecțiilor.
• Muncitorii din industria confecțiilor din Etiopia câștigă un salariu mediu lunar de 26 de dolari, semnificativ mai mic decât cel de 200-300 de dolari din Asia de Sud-Est, ceea ce îl face atractiv pentru noi investiții.

Factorii care determină transferul industrial

1. Costurile forței de muncă

Salariile mici rămân un factor determinant principal. De exemplu:

• Costul de producție al unui tricou în Bangladesh este cu 40% mai mic decât în Vietnam și cu 90% mai mic decât în SUA.

2. Acorduri comerciale

Țările cu acorduri comerciale preferențiale atrag adesea investiții:

• Bangladeshbeneficiază de acces fără taxe vamale la UE în cadrul inițiativei "Totul în afară de arme" (EBA).
• Mexicvalorifică acordul USMCA pentru a exporta textile în SUA cu tarife minime.

3. Sprijin pentru infrastructură și politici

• Industria textilă din China a cunoscut un boom datorită investițiilor pe scară largă în zone industriale și rețele logistice eficiente.
• Guvernul etiopian oferă scutiri fiscale și importuri de utilaje fără taxe vamale pentru a atrage producătorii de textile.

4. Preocupări sociale și de mediu

• Reglementările de mediu mai stricte din țările dezvoltate au împins producția de textile către regiuni cu politici mai permisive.
• Cu toate acestea, creșterea gradului de conștientizare la nivel mondial face presiuni chiar și asupra centrelor low-cost pentru a adopta practici durabile.

Tendințe viitoare în transferul industrial

1. Diversificarea continuă

• Africași Asia de Sud vor beneficia probabil de mai multe investiții datorită forței de muncă tinere și a potențialului neexploatat.
• Orientul Mijlociu se poziționează, de asemenea, ca un actor-cheie, Turcia și Egiptul concentrându-se pe textilele cu valoare ridicată.

2. Automatizarea - reducerea costurilor cu forța de muncă

• Automatizarea în domeniul textilelor, inclusiv tăierea și coaserea robotizată, reduce dependența de forța de muncă cu costuri reduse.
• De exemplu, China investește în automatizare, care ar putea reduce costurile de producție a textilelor cu 30% până în 2030, ceea ce ar putea inversa nevoia de relocare.

3. Sustenabilitatea ca motor al localizării

• Promovarea sustenabilității încurajează relocalizarea și nearshorizarea în Europa și America de Nord.
• Branduri precum Patagonia și Levi's explorează modele de producție circulară, care ar putea limita nevoia de lanțuri de aprovizionare lungi și globale.

4. Mega-huburi emergente

• Țări precum Kenya, Maroc și Myanmar sunt pregătite să devină centre textile cheie datorită locației strategice, salariilor mici și stimulentelor guvernamentale.

Concluzie

Istoria industriei textile este una a evoluției constante, determinată de necesitatea de a se adapta la schimbările economice, tehnologice și de mediu. Transferul industrial din Europa și America de Nord către Asia a definit ultimele decenii, însă viitorul prevede o dinamică și mai complexă. Având în vedere automatizarea, durabilitatea și schimbarea preferințelor consumatorilor care modelează peisajul, industria va continua să se diversifice geografic, adoptând în același timp inovația. Pentru întreprinderi și factorii de decizie politică, înțelegerea acestor schimbări și adaptarea la ele vor fi esențiale pentru a prospera în acest sector în continuă schimbare.